Vineri, pe la ora pranzului, contopirea mea cu pamantul a fost realizata.
Mandra si intelepata mergeam pe strada, asa merg eu de fel, spre magazinul unde imi fac ochelari sa vad daca mai au rama roz. Acea rama roz pe care mi-o doream de o luna, rectific, de mai bine de o luna. Acea rama roz care trebuia sa fie fitza fitzelor la categoria accesorii in garderoba mea. Da,… inevitabilul se intamplase, fusesera vanduta cu 2 zile inainte! Fuck! mi-am zis in gand si am plecat dezamagita.
Scaparea de nefericire era Mac-ul, asa ca m-am dus 100 de m mai incolo la mac-ul din romana si mi-am laut ceva de papa. Apoi lipa lipa spre piata Amzei pentru a le cumpara baietilor dulciuri, adica un cremsnit si un ecler.
Ies din supermarket cu pungile dupa mine, si o iau spre firma, inca suparata ca nu mai aveau ramele, ramele mele…:((.
Pe straduta care ma ducea spre firma, in fata blocurilor de langa muzeu exisa niste lanturi, mai corect 2 lanturi care fac in asa fel incat sa nu se parcheze masinile in fata blocului, ci langa bloc. Toate bune si frumoasa pana aici. Numai ca eu de data asta nu am apreciat corect inaltimea lantului. Adica: am ridicat piciorul si am constatat ca nu pot sa il trec peste lant pentru ca este prins in el, am incercat sa fac ceva sa evit caderea, dar era prea tarziu. Gandul ca nu mai am ce sa fac imi invadase deja mintea. Tot ce puteam sa fac era sa ridic mainele si capul. Mainele pentru ca avea m mancare in pungi si nu era cazul sa se faca terci si capul pt k nu vroiam sa imi sparg ochelarii. Am reusit sa ridic doar capul de maini am cam uitat, nu de alta dar mi-au cam amortizat din cazatura.
Dupa producerea contopirii m-am ales cu: un cremsit-o-ecler, o julitura pe mana dreapta la cot, o julitura pe mana stanga la incheietura, un genunghi cu o vanataie cat toata rotula si o vanataie tot in cotul drept langa zgarietura.
Dace vreti dau lectii de cadere. Anyone?
