Mirosuri

Atunci cand lucrezi intr-un loc linistit situat intr-o locatie la fel de linistita ca a mea, ai parte de tot soiul de … hai sa le zicem lucruri.  Din fericire pot sta cu geamul deschis fara sa aud prea mult trafic. DAR, intotdeauna exista un dar, daca nu trece o masina ratacita pe strada sau vecinul nu isi repara acoperisul, sigur latra unul din cei (cel putin) 5 catei de peste drum sau oracaie papagalul tot de peste drum, botezat de catre noi Coco.

Dar sa revin la titlul acestui post mirosurile. Vecina de sub noi cred ca are suficient timp incat sa gateasca mancaruri pretentioase in cursul zilei. Periodic ma inspir din mirosurile emanate de hornul ei. Am observat ca ii plac mancarurile cu sos de rosii si usturoi si ceapa prajita. Nu prea vine miros de prajituri de la ea, probabil pe alea le face in week-end.

Ritualul de vinerea este cu gratar. Povestea incepe undeva pe la 15.30-16.00 cand se apuca de facut gratarul, apoi se dezlantuie nebunia de mirosuri si ploaia de saliva din gura noastra. Si acum cand scriu despre ptreaba asta salivez de pofta.

Acum vecina de sub face ceva cu usturoi, nu mi-e clar ce pt ca abia s-a apucat si nu s-au emanat toate mirosurile, dar sigur e ceva cu usturoi.