Jobless… asa ma voi numi eu de azi de pe la ora 17. Una bucata fiinta ramasa fara una bucata loc de munca.
De ce?!? …… Pentru ca pot! ( in amintirea fostilor colegi – in cazul in care cititi acest post va rog sa zambiti)
Drama din asta?!?! Inca nu. Incerc sa iau toata situatia ca pe un lucru bun, un sut in fund este un pas inainte, asa ca ma sa merg inainte. Mi-a fost greu saptamana trecuta cand inca nu ma obijnuisem cu ideea si cu ce voi face mai departe cu viata mea.
“O sa vezi ca o sa iti fie dor de noi!” zise miercuri E. a.k.a. sefu.
Oh da! O sa imi fie dor de ei, o sa imi fie dor de gustul cafelei olandeze de la prima ora, de termenii SF pe care ii utilizeaza 60% dintre angajatii/colaboratorii si pe care eu nu ii inteleg, de bulinutele colorate, de baza de date pe care destul de mult timp am detestat-o, de fluturasii pe care ii am cand suna telefonul de Olanda la care nu am stiut niciodata ce ar trebui sa spun atunci cand raspund, de Coco si de toata gradina zoologica de peste drum, de tanti F., de Gi. si glumele lui deocheate, de sedintele din pod, de vatmanul care imi face cu ochiul in fiecare dimineata, de situatiile contabile tot de domeniu SF-ului pentru mine, de presa de specialitate citita in fiecare dimineata, de multe alte lucruri care nu imi vin acum in minte si de care o sa imi amintesc mai tarziu … Da, o sa imi dor de ei!
Sa vedem ce regret… Regret ca nu am fost la CT in interes de serviciu sa vad “flota”, regret ca nu mi-am luat concediu atunci cand eram obosita si uneori regret ca nu am spirit de Guru (asta e pt sefu!).
Ce mi-a placut…. Mi-a placut ca desi sunt/eram singura fata intre 5 masculi nu m-am simntit favorizata sau defavorizata. Mi-a placut ca jocurile au fost facute fairplay, ca atat cat s-a putut au avut incredere in mine si in cele spuse de mine, in parerile si sugestiile mele. E bine sa te simti apreciat. Au reusit sa ma faca sa ma simt acasa la locul de munca.
Ce te-a suparat? Hm… uite ca aici la marinarii nu m-am enervat asa de tare, ca in alte parti. Au fost cred ca doar doua dati in care mai pe fata, mai pe ocolite am fost facuta proasta, dar am inteles ca nu trebuie sa ma las afectata de copilariile unora.
Mai departe am sa…. Dorm! Cam o saptamana o sa dorm si am sa ma relaxez aka sa zac. Am de recuperat destul de mult, nu la somn, ca de dormit dorm, ci de relaxare. De acum un an cand am fost la Sighisoara, din pacate nu am mai reusit sa am un concediu ok, fara cearta sau relaxant. Asa ca voi recupera timpul pierdut. Voi citi, ma voi juca, voi face nimic. Dupa… incepe iar distractua cu scoala, adica ma voi apuca de licenta. Spun distractie pentru ca nu vreau sa imi platesc licenta ci vreau sa o fac eu singurica cu degetele cu care tastez si acest post. Dupa licenta… nu stiu…pana atunci mai este.
Asa ca acesta este ultimul meu post scris din micutul si cochetul birou pe care il impart cu G., pe o strada mica si linistita a Bucurestilului de unde orele treceau mai repede cand sefu era cu noi.
