Atat dureaza o minune. 3 zile. Atat a durat si job-ul meu pana sa renunt la el. O sa imi spuneti ca sunt nebuna ca pe criza asta eu mi-am dat “demisia”, dar nu pot sa lucrez pentru niste oameni care nu au bun simt. Inteleg sa renunt la multe lucruri pt serviciu, dar sa merite efortul, nu pentru 1200 de lei, bonuri de masa si minimum pe cartea de munca! Si alea date cu intarziere din ce spune lumea. Dar sa va povestesc!
In a 2 zi de munca aka proba mi-am adus mancare de acasa pentru ca vreau sa mai scap de cateva kg si atunci nu pot manca toate prostiile din oras, asa ca umblu cu mancarea la pachetel. So, mi-am adus pachetel si l-am pus in frigider. In decursul zilei, SEFA, mi-a scos mancarea din frigider, m-a intrebat a cui este i-am raspuns ca a mea si m-a rugat sa nu imi mai pun mancarea in frigider pt ca este frigiderul lor. WTF?!? Nebunilor era o cutie, mai mica decat cea de inghetata. Bun trecem peste si nu spunem nimic, ma gandeam doar cum o sa fac eu la vara si unde o sa imi tin mancarea ca pana la pranz exista sansa sa se strice, ma rog, trecem peste.
Dupa cum spuneam minunea dureaza 3 zile, adica exact numar de zile pe care le-am muncit eu. Programul era de la 9 la 18.30, adica 9 ore jumatate, iar pauza de masa incepea in secunda in care te-ai apucat de mancat si se termina cand ai terminat de mancat, adica aproximativ cam 10-15 minute si sa nu cumva sa iti imaginezi ca puteai sa parasesti cladirea/etajul, no no no, cum sa faci asa ceva?!? Daca se intampla ceva si tu nu esti acolo?!? V-am spus la ce ore am plecat eu de acolo in singurele mele 3 zile de minune?!? Ah nu?!? Pai sa va spun. Luni am plecat la 7.30, marti am plecat 7, iar ieri a fost raiul pe pamant, am plecat la 8, a se intelege ca seara de fiecare data. Nu am o problema cu statul la serviciu peste program si nu fug de munca, cine ma cunoaste stie bine ca muncesc si 12 ore poate si mai bine daca este cazul, dar sa fie oameni cei cu care lucrez.
Ieri a venit un curier sa ridice niste colete si povestea costa 245,15 ron. Cum toti banii erau la sefa si nimeni nu putea face plati in firma aia am sunat-o sa o intreb ce se poate face. Dansa era la Musette sa isi cumpere niste pantofi/cizme/incaltari, si imi spune ca sa intreb prin firma si cine are sa imi dea sa platesc si returneaza ea banii cand se intoarce. Bun…. zis si facut! M-am dus sa caut prin firma bani si evident ca nu am gasit, dar mi-am amintit ca imi daduse mama bani sa platesc mobilul si sa imi fac abonamente la ratb si metrou asa ca i-am dat eu banii. Dupa 10 minute suna sefa si imi spune sa nu plec nici eu nici Alina, o fata de la depozit, ca acum vine si sa o asteptam. Am asteptat mai bine de o ora jumatate sa vina. Intre timp a venit sefu, adica sotul sefei, si mi-a returnat banii. La final tot eu i-am multumit ca mi-a restituit banii, de parca era de la sine inteles ca trebuia sa fac asa! Sa mori tu ca asa trebuie?!?! Ma rog, trecem peste. Apare sefa care ne spune sa plecam ca nu mai are nevoie de noi. Adica ne-ai tinut o ora jumatate degeaba!?!?
O iau pe Alinuta de aripa si plecam. Pe drum imi povesteste ca niciodata nu se iau banii la timp si nici bonurile si sa nu imi imaginez ca e vb de cateva zile, nu nu, vorbim de intarzieri cu saptamanile, sa nu ma gandesc sa imi fie rau sau ceva de genul ca nu e bine sa imi iau o zi libera pt ca ma persecuta dupa. Ea nu isi aminteste ca cineva sa plece la program, toata lumea pleaca dupa 7 -8 seara, iar bomboana de pe coliva sau cireasea de pe tort, cum vreti voi, ea nu a avut concediu asta vara pt ca nu avea cine sa o inlocuiasca. Eh nu, asta chiar nu inghit! Teoretic nici pe mine nu avea cine sa ma inlocuiasca acolo, adica nici eu nu as fi pupat concediu la vara, ceea ce sincera sa fiu nu prea imi convine!
Asa ca, mandra ca o floare si cu toata nesimtirea din lume azi nu m-am dus la mirificul serviciu ci am stat acasa, nici nu i-am sunat nici nu o sa ii sun si nici nu o sa ma sune cineva de la ei.
Mai bine somera si cu nervii intregi decat din clasa muncitoare si fara viata, nervi, prieteni si orice altceva as mai putea pierde! Doar nu o sa ma marit cu jobul!
