Category Archives: de pe strada

NEW

Na ca am facut-o si pe asta, m-am mutat de acasa. Nu stiu cat de mult era cazul sa ma mut de acasa, dar cert este ca prezenta lui Lucifer in viata mea m-a facut sa simt aceasta nevoie. Asa ca ne-am apucat sa dam sfoarta in tara si ceva a si picat.

Bucurie mare, aproape de locatiile parintesti, practic moca, dar fara imbunatatiri. Asa ca traiasca Brico Store, Lucifer cu trafaletul pe perete, inconstienta cu care ne bagam in asa ceva si bucuria fiecarui centimetru reparat.

Probabil ca va dura destul de mult pana vom termina, dar nu conteaza, avem unde sa stam si ne e bine.

Poate la final voi pune si poze, dar mai vedem.

Stop! Rewind.

ne oprim. tragem aer in piept si recapitulam un pic.

1. Lucifer: inca nu am decis

scriam acum cateva posturi, chiar 2 daca nu ma insel, despre Lucifer si Luceafar, cum Luceafarul se transforma in Lucifer si Lucifer in Luceafar. nu e foarte incantatoarea treaba asta, dar asa este omul. in momentul de fata suntem in faza Lucifer, asa ca nu sunt foarte happy happy, joy joy, dar imi revin. astept Luceafarul, asa cum ma cunosc apropiatii, am multa rabdare.

2. Barcelna: ce mai caut in tara?

fusei la Barcelona. Doamne ce oras frumos. asta si poate pentru ca este prima data cand ies din tara si sunt impresionata de o alta lume, o alta atmosfera, de o alta civilizatie, de diferenta dintre un euro si patru virgula doi lei. nu ma intreb cand se vor schimba lucrurile la noi, ci ce mai caut eu in tara. inca mai caut un raspuns la aceasta intrebare.

3. Carnaval:  ah, da mai si muncesc.

serviciul meu…. serviciul meu….. de foarte multe ori este foarte amuzant, ma bucur ca am parte de niste colegi absolut fabulosi. incepem sa devenim o echipa, sa ne completam unii pe altii. nu va pot spune cat de mult radem, dar avand in vedere ca lucram cu publicul, pe cat de mult radem pe atat de mult si injuram si ne enervam. deci carnaval.

4. H: un capitol inchis.

atat. un capitol inchis.

5 concediu: Holland here I come!!!

da, da, da. in octombrie plec in Olanda, mai exact Amsterdam, unde in alta parte. 3 zile, putine, dar abia le astept. 30 de euro biletul de avion. Holland here I come!

paste bolognese traduse

Desi imi propusesem sa plec mai repede de la sapa aka serviciu, am reusit sa plec la ora 19 si o idee. pe drum am realizat ca mi-am informat mama ca voi gati eu in seara asta. cum nu am avut timp sa google dupa o reteta, am intrat in mega image sa iau ceva ce se poate face repede.

Am stat m-am sucit, am cautat si am decis ca fac paste bolognese, adica paste cu carne. iau carnea tocata si am zis sa iau un sos deja preparat ca sa nu mai chinui sa il fac si pe acela. ma duc la raionul de sosuri si imi pica ochii pe un borcan de Barilla, sos pt paste bolognese, il iau si ma uit pe el paote are si reteta, in cazul in care imi mai trebuia ceva sa stiu sa cumpar. caut in romana si evident cum port ochelari nu gasesc din parima, dar gasesc in engleza :

Pentru cunoscatorii de limba engleza banuiesc ca intelegeti ce scrie, pentru necunoscatorii de engleza exista google translate.

Fericita ca am tot ce imi trebuie dau sa pun borcanul in cos, cand evident vad ca pe capac aveam eticheta in romana, asa ca ma apuc de lecturat. Teoretic, dar DOAR TEORETIC, ce scrie in engleza trebuia sa scrie si in romana.

Iata ce am lecturat in romana:

Cumva eu nu stiu sa citesc bine in engleza sau in romana?

Concluziile va las pe voi sa le trageti pentru ca pe mine ma depasesc complet!

La filaj

Intr-o seara de Martie, ma suna „o politista sub acoperie”  si ma roaga sa o ajut cu un mic filaj. Fiind o neinitiata in ale domeniului zic ok, un pic de aventura nu strica niciodata. Trag repede un trening pe mine si plec.

Ajunge la locul cu pricina si camuflate intr-o masina care nu iesea din cotidian incepem filajul. Eu nu stiam ce inseamna filaj, asa ca am facut ce facea si politista noastra, am stat. Am stat si iar am stat timp de doua ore jumatate.  Mi-am promis in seara aceea ca nu o sa ma fac niciodata politista pentru ca acest filaj este groaznic de plictisitor. Treceau masini, treceau lumini, dar nimic care sa fie ceea ce trebuia. Intr-un timp eu chiar pierdusem orice urma de speranta ca filajul nostru va fi un succes.

Obosita, flamanda si un pic suparata propun abandonarea filajului si intoarcerea la palatele regale aka fiecare la ea acasa. Dar politista noastra, om cu experienta in domeniu imi comunica ca tocmai acum este momentul in care individul cu pricina poate aparea.

Mai stam ce mai stam, mai ascultam putina muzica, ne mai pierdem privirile dupa faruri si numere de inmatriculare si intr-un final decide sa plecam, dar propune sa mai verificam inca doua locuri unde victima noastra se putea ascunde. Zis si facut. Plecam catre prima locatie, unde spre dezamagirea mea, care speram ca acum sa inceapa actiunea, nu gasim nimic. La 200 de m mai departe se afla a doua locatie, asa ca ne-am indreptat catre locatie. Cu ochiul bine format, politista noastra crede ca zareste masina suspectului. Tragem pe dreapta si se duce sa vada. Parcarea locatiei era mica si pazita, asa ca imediat a fost luata la intrebari de un nene paznic. Experienta ei si-a spus cuvantul si evident ca a aflat informatia dorita. Suspectul parasise locatia in urma cu 20-30 de minute si corespundea semnalmentelor. Parasisle locatia impreuna cu o domnisoara. Filajul nostru incepuse sa prinda viata si pentru mine nu numai pentru ea.

Ca in filmele americane, cand suspectul fuge pe politie, gonim spre locatia initiala unde petrecusem o buna bucata din filaj. Nu credeam ca actiunea noastra va avea un asemenea final.

Ajungem la locul cu pricina si suspectul nostru tocmai isi parca masina. Tot ca in filmele americane mi-a spus sa raman in masina. Ma simteam ca o victima nevinovata pe un teren minat in care Arnold Schwarzenegger  va salva momentul, ziua, tara ba chiar si lumea. Suspansul crestea. Vedem doua siluete vorbind, el surprins, parca vasuze o fantoma, ea sigura pe sine si cu intrebari scurte si concise. Suspectul fusese prins, nu mai avea scapare. Primise mandat de arestare pentru 29 de secunde pana la judecare.

Procesul a fost scurt, suspectul nu si-a recunoscut vina, dar a fost condamnat la tacere, vinovatie, mustrari de constiinta si suportarea multitudinii de injuraturi spuse si nerostite care ne-au trecut prin minte.

In momentul de fata suspectul a facut recurs, dar instanta de judecata inca nu s-a pronuntat.

Gasi-mi-as mandria

De vreo 2 ani imi tot caut mandria si orgoliul. Le-am pierdut undeva pe un drum si acum nu mai dau de ele.

Mi-ar placea sa le pot cumpara de la un magazin sau sa le pot imprumuta de la cineva. Observ in jurul meu ca tot mai multi oameni sunt plini de mandrie si orgoliu, dar nimeni nu vrea sa imparta asa ceva si cu mine. Chiar asa egoisti sunteti de nu impartiti si cu mine?

Stie cineva un magazin sau pe cineva care imprumuta asa ceva?

P.S. De indiferenta stie cineva ceva?

Week-end-ul meu

La mine a fost cald si bine, la voi cum a fost?

2010

La multi ani! Si tot bla bla-ul de rigoare. Nu inteleg de ce atata tam tam pe o noapte, dar ma rog. Probabil ca neuronul meu imbatraneste prematur si am o gandire de baba, dar chiar nu inteleg. Te distrezi altfel fata de o zi de sambata cand iesi in club?!? Aaaaaaaaaaaaaa artificile si numaratoarea…. da, asta e diferit, dar altfel??!? ce este diferit? Masa te costa mai mult la carciuma, mancarea nu inteleg de ce trebuie sa fie atata pt ca oricum iti face rau sa mananci atata si cu atat mai rau cu cat manaci noaptea cand organismul teoretic este in repaos. A nu se intelege ca sunt impotriva revelionului ca nu sunt, dar nu intelg agitatia asta nebuna si mania cumparaturilor. Ma depasesc complet.

Angajatori

Dragii mei angajatori,

Am o rugaminte la voi, daca chemati pe cineva la un interviu si credeti ca nu e bun omul pt ce va trebuie voua si ii dati fabuloasa replica „va sunam noi”, va rog eu mult sunati sau hai sa spun altfel,  dati un mail. Chiar nu va dati seama ca nu sunteti profi?!? Ce e asa de greu sa pui o secretara sa scrie un mail cu „ne pare rau bla bla bla ” si sa pui pe toata lumea pe care ai refuzat-o in bcc?!? Credeti ca ia asa de mult timp?!? Ca sa nu mai spun ca ne faceti si noua viata mai usoara. Nu cer sa ne spuneti de ce ne-ati respins ci doar ca ne-ati respins, e asa de greu?!?!

The Box

Cutia” aduce in prim-plan povestea stranie a familiei Lewis. Norma (Cameron Diaz) si Arthur (James Marsden) locuiesc in suburbii, au un copil mic bolnav, iar situatia lor materiala nu arata deloc bine. Pana intr-o zi cand cei doi gasesc in fata usii o cutie de lemn care va oferi detinatorului ei un milion de dolari odata cu apasarea unui simplu buton…
Insa Norma si Arthur afla ca misterioasa cutie aduce consecinte fatale: apasand acel buton, vor cauza moartea unei persoane undeva in lume. Avand nevoie de bani pentru a-si salva copilul, Norma apasa butonul, dar imediat aude o impuscatura in apropiere. Simtindu-se vinovata, ea incearca sa rezolve misterul crimei pe care o cauzase cu ajutorul cutiei. Dupa doar 24 de ore in care a avut in posesie cutia, Norma si Arthur se gasesc intr-o uimitoare dilema morala, fiind nevoiti sa infrunte adevarata natura a umanitatii lor.

1st date

Cum sunt celibatara am zis sa mai dau o mica sansa trebii asteia numita dragoste. Si uite asa, am ajuns la o prima intalnire cu un baiet. Domnul cu pricina parea foarte interesant, maniere bune, carciuma aleasa buna – era MJ pe fundal asa ca am fost in culmea fericii – discutia destul de interesanta, ce sa mai eram practic vrajita toata. Ah da, si sa nu uit, pt cine ma cunoaste stie deja ca tot timpul voi cataloga barbatii dupa incaltaminte, eh baiatul asta avea o pereche de pantofi casual/sport foarte misto. Recunosc ca de ceva vreme incoace nu am mai vazut o pereche asa de misto. Drept urmare eram, de la pantofi incoace, practic vrajita toata, ma adunai cu mopul de pe jos. Atat de „ametita” eram de el incat am zis ok si la al 2lea cico. Eram chiar mandra de alegerea pe care o facusem. Intr-un final gasisem un baiat cam cum cautam eu.

Dar dupa cum se spune, dragostea dureaza 3 ani. La mine a durat 3 ore. Cand imi era lumea mai draga baietul ma intreaba „cum ai vrea sa ii cheme pe copiii tai?”. HA?!?! WTF!?!? neuronul meu a intrat in pauza publicitara la faza asta si tot ce am putut raspunde a fost „de ce? vrei sa ii facem deja?” si a nu se intelege aluzia acestei intrebari, ca nu la asta m-am referit. Evident a ras si mi-a raspuns ca nu, dar daca totusi as putea sa ii raspund…. M-am conformat si am raspuns, desi este o treaba relativa pt ca nu voi lua decizia asta singura.

Cert este ca de la acea intrebare vraja a disparut, pantofii lui casual/sport au devenit urati, toate manierele sale s-au dus pe apa sambetei, iar la carciuma nu mai canta nici MJ si nici nu se intrevedea sa revina. Am plecat acasa, dezamagita si plina de dorinta. Dorinta de a pune capat acestui sir de intalniri pline de esec.

Adio masculi feroce ai natiunii! Pana nu iese neuronul din pauza publicitara nu ne mai vedem!