Category Archives: horror

Minunile blogului

No comment!

Anunțuri

utopie….inexistenta!

Stricata… la cap… greu de suportat si de trait cu…idei tampite si fixe…imi place imprevizibilul doar atunci cand este vizibil si imi convine…egoista…nu ma gandesc la consecinte…multi vorbesc multe, iar eu nu le aud…probabil singura toata viata…prea suparacioasa…

nu m-ar mira ca atunci cand ma intorc de la birou sa nu mai gasesc lucrurile tale…probabil ca o merit…am si parti bune, dar probabil prea putine pentru tine…

sincer?!? nu mai vreau nimic….decat un cocon din care sa nu mai ies niciodata….utopie…asta imi trebuie o utopie…. inexistenta!

La filaj

Intr-o seara de Martie, ma suna „o politista sub acoperie”  si ma roaga sa o ajut cu un mic filaj. Fiind o neinitiata in ale domeniului zic ok, un pic de aventura nu strica niciodata. Trag repede un trening pe mine si plec.

Ajunge la locul cu pricina si camuflate intr-o masina care nu iesea din cotidian incepem filajul. Eu nu stiam ce inseamna filaj, asa ca am facut ce facea si politista noastra, am stat. Am stat si iar am stat timp de doua ore jumatate.  Mi-am promis in seara aceea ca nu o sa ma fac niciodata politista pentru ca acest filaj este groaznic de plictisitor. Treceau masini, treceau lumini, dar nimic care sa fie ceea ce trebuia. Intr-un timp eu chiar pierdusem orice urma de speranta ca filajul nostru va fi un succes.

Obosita, flamanda si un pic suparata propun abandonarea filajului si intoarcerea la palatele regale aka fiecare la ea acasa. Dar politista noastra, om cu experienta in domeniu imi comunica ca tocmai acum este momentul in care individul cu pricina poate aparea.

Mai stam ce mai stam, mai ascultam putina muzica, ne mai pierdem privirile dupa faruri si numere de inmatriculare si intr-un final decide sa plecam, dar propune sa mai verificam inca doua locuri unde victima noastra se putea ascunde. Zis si facut. Plecam catre prima locatie, unde spre dezamagirea mea, care speram ca acum sa inceapa actiunea, nu gasim nimic. La 200 de m mai departe se afla a doua locatie, asa ca ne-am indreptat catre locatie. Cu ochiul bine format, politista noastra crede ca zareste masina suspectului. Tragem pe dreapta si se duce sa vada. Parcarea locatiei era mica si pazita, asa ca imediat a fost luata la intrebari de un nene paznic. Experienta ei si-a spus cuvantul si evident ca a aflat informatia dorita. Suspectul parasise locatia in urma cu 20-30 de minute si corespundea semnalmentelor. Parasisle locatia impreuna cu o domnisoara. Filajul nostru incepuse sa prinda viata si pentru mine nu numai pentru ea.

Ca in filmele americane, cand suspectul fuge pe politie, gonim spre locatia initiala unde petrecusem o buna bucata din filaj. Nu credeam ca actiunea noastra va avea un asemenea final.

Ajungem la locul cu pricina si suspectul nostru tocmai isi parca masina. Tot ca in filmele americane mi-a spus sa raman in masina. Ma simteam ca o victima nevinovata pe un teren minat in care Arnold Schwarzenegger  va salva momentul, ziua, tara ba chiar si lumea. Suspansul crestea. Vedem doua siluete vorbind, el surprins, parca vasuze o fantoma, ea sigura pe sine si cu intrebari scurte si concise. Suspectul fusese prins, nu mai avea scapare. Primise mandat de arestare pentru 29 de secunde pana la judecare.

Procesul a fost scurt, suspectul nu si-a recunoscut vina, dar a fost condamnat la tacere, vinovatie, mustrari de constiinta si suportarea multitudinii de injuraturi spuse si nerostite care ne-au trecut prin minte.

In momentul de fata suspectul a facut recurs, dar instanta de judecata inca nu s-a pronuntat.

Week-end-ul meu

La mine a fost cald si bine, la voi cum a fost?

3 zile

Atat dureaza o minune. 3 zile. Atat a durat si job-ul meu pana sa renunt la el. O sa imi spuneti ca sunt nebuna ca pe criza asta eu mi-am dat „demisia”, dar nu pot sa lucrez pentru niste oameni care nu au bun simt. Inteleg sa renunt la multe lucruri pt serviciu, dar sa merite efortul, nu pentru 1200 de lei, bonuri de masa si minimum pe cartea de munca! Si alea date cu intarziere din ce spune lumea. Dar sa va povestesc!

In a 2 zi de munca aka proba mi-am adus mancare de acasa pentru ca vreau sa mai scap de cateva kg si atunci nu pot manca toate prostiile din oras, asa ca umblu cu mancarea la pachetel. So, mi-am adus pachetel si l-am pus in frigider. In decursul zilei, SEFA, mi-a scos mancarea din frigider, m-a intrebat a cui este i-am raspuns ca a mea si m-a rugat sa nu imi mai pun mancarea in frigider pt ca este frigiderul lor. WTF?!? Nebunilor era o cutie, mai mica decat cea de inghetata. Bun trecem peste si nu spunem nimic, ma gandeam doar cum o sa fac eu la vara si unde o sa imi tin mancarea ca pana la pranz exista sansa sa se strice, ma rog, trecem peste.

Dupa cum spuneam minunea dureaza 3 zile, adica exact numar de zile pe care le-am muncit eu. Programul era de la 9 la 18.30, adica 9 ore jumatate, iar pauza de masa incepea in secunda in care te-ai apucat de mancat si se termina cand ai terminat de mancat, adica aproximativ cam 10-15 minute si sa nu cumva sa iti imaginezi ca puteai sa parasesti cladirea/etajul, no no no, cum sa faci asa ceva?!? Daca se intampla ceva si tu nu esti acolo?!? V-am spus la ce ore am plecat eu de acolo in singurele mele 3 zile de minune?!? Ah nu?!? Pai sa va spun. Luni am plecat la 7.30, marti am plecat 7, iar ieri a fost raiul pe pamant, am plecat la 8, a se intelege ca seara de fiecare data. Nu am o problema cu statul la serviciu peste program si nu fug de munca, cine ma cunoaste stie bine ca muncesc si 12 ore poate si mai bine daca este cazul, dar sa fie oameni cei cu care lucrez.

Ieri a venit un curier sa ridice niste colete si povestea costa 245,15 ron. Cum toti banii erau la sefa si nimeni nu putea face plati in firma aia am sunat-o sa o intreb ce se poate face. Dansa era la Musette sa isi cumpere niste pantofi/cizme/incaltari, si imi spune ca sa intreb prin firma si cine are sa imi dea sa platesc si returneaza ea banii cand se intoarce. Bun…. zis si facut! M-am dus sa caut prin firma bani si evident ca nu am gasit, dar mi-am amintit ca imi daduse mama bani sa platesc mobilul si sa imi fac abonamente la ratb si metrou asa ca i-am dat eu banii. Dupa 10 minute suna sefa si imi spune sa nu plec nici eu nici Alina, o fata de la depozit, ca acum vine si sa o asteptam. Am asteptat mai bine de o ora jumatate sa vina. Intre timp a venit sefu, adica sotul sefei, si mi-a returnat banii. La final tot eu i-am multumit ca mi-a restituit banii, de parca era de la sine inteles ca trebuia sa fac asa! Sa mori tu ca asa trebuie?!?! Ma rog, trecem peste. Apare sefa care ne spune sa plecam ca nu mai are nevoie de noi. Adica ne-ai tinut o ora jumatate degeaba!?!?

O iau pe Alinuta de aripa si plecam. Pe drum imi povesteste ca niciodata nu se iau banii la timp si nici bonurile si sa nu imi imaginez ca e vb de cateva zile, nu nu, vorbim de intarzieri cu saptamanile, sa nu ma gandesc sa imi fie rau sau ceva de genul ca nu e bine sa imi iau o zi libera pt ca ma persecuta dupa. Ea nu isi aminteste ca cineva sa plece la program, toata lumea pleaca dupa 7 -8 seara, iar bomboana de pe coliva sau cireasea de pe tort, cum vreti voi, ea nu a avut concediu asta vara pt ca nu avea cine sa o inlocuiasca. Eh nu, asta chiar nu inghit! Teoretic nici pe mine nu avea cine sa ma inlocuiasca acolo, adica nici eu nu as fi pupat concediu la vara, ceea ce sincera sa fiu nu prea imi convine!

Asa ca, mandra ca o floare si cu toata nesimtirea din lume azi nu m-am dus la mirificul serviciu ci am stat acasa, nici nu i-am sunat nici nu o sa ii sun si nici nu o sa ma sune cineva de la ei.

Mai bine somera si cu nervii intregi decat din clasa muncitoare si fara viata, nervi, prieteni si orice altceva as mai putea pierde! Doar nu o sa ma marit cu jobul!

Angajatori

Dragii mei angajatori,

Am o rugaminte la voi, daca chemati pe cineva la un interviu si credeti ca nu e bun omul pt ce va trebuie voua si ii dati fabuloasa replica „va sunam noi”, va rog eu mult sunati sau hai sa spun altfel,  dati un mail. Chiar nu va dati seama ca nu sunteti profi?!? Ce e asa de greu sa pui o secretara sa scrie un mail cu „ne pare rau bla bla bla ” si sa pui pe toata lumea pe care ai refuzat-o in bcc?!? Credeti ca ia asa de mult timp?!? Ca sa nu mai spun ca ne faceti si noua viata mai usoara. Nu cer sa ne spuneti de ce ne-ati respins ci doar ca ne-ati respins, e asa de greu?!?!

1st date

Cum sunt celibatara am zis sa mai dau o mica sansa trebii asteia numita dragoste. Si uite asa, am ajuns la o prima intalnire cu un baiet. Domnul cu pricina parea foarte interesant, maniere bune, carciuma aleasa buna – era MJ pe fundal asa ca am fost in culmea fericii – discutia destul de interesanta, ce sa mai eram practic vrajita toata. Ah da, si sa nu uit, pt cine ma cunoaste stie deja ca tot timpul voi cataloga barbatii dupa incaltaminte, eh baiatul asta avea o pereche de pantofi casual/sport foarte misto. Recunosc ca de ceva vreme incoace nu am mai vazut o pereche asa de misto. Drept urmare eram, de la pantofi incoace, practic vrajita toata, ma adunai cu mopul de pe jos. Atat de „ametita” eram de el incat am zis ok si la al 2lea cico. Eram chiar mandra de alegerea pe care o facusem. Intr-un final gasisem un baiat cam cum cautam eu.

Dar dupa cum se spune, dragostea dureaza 3 ani. La mine a durat 3 ore. Cand imi era lumea mai draga baietul ma intreaba „cum ai vrea sa ii cheme pe copiii tai?”. HA?!?! WTF!?!? neuronul meu a intrat in pauza publicitara la faza asta si tot ce am putut raspunde a fost „de ce? vrei sa ii facem deja?” si a nu se intelege aluzia acestei intrebari, ca nu la asta m-am referit. Evident a ras si mi-a raspuns ca nu, dar daca totusi as putea sa ii raspund…. M-am conformat si am raspuns, desi este o treaba relativa pt ca nu voi lua decizia asta singura.

Cert este ca de la acea intrebare vraja a disparut, pantofii lui casual/sport au devenit urati, toate manierele sale s-au dus pe apa sambetei, iar la carciuma nu mai canta nici MJ si nici nu se intrevedea sa revina. Am plecat acasa, dezamagita si plina de dorinta. Dorinta de a pune capat acestui sir de intalniri pline de esec.

Adio masculi feroce ai natiunii! Pana nu iese neuronul din pauza publicitara nu ne mai vedem!